Invitaţie la vals este un roman de dragoste scris de către Mihail Drumeş. Printre scrierile autorului se numara si Elevul Dima dintr-a şaptea şi Scrisoare de dragoste.
Romanul prezintă viaţa personajului principal masculin, felul in care se dezvoltă acesta, cum gândeşte şi nu în ultimul rând…cum iubeşte. Obişnuit să îşi seducă amantele, să le aibă şi apoi să le părăsească, numai de dragul sentimentului de măreţie, trufie, pe care îl simte atunci când ele îi cerşesc împăcarea, el îşi primeşte pedeapsa prin dragostea vieţii sale, Mihaela.
My opinion:
Probabil multa lume de la noi a citit deja
aceasta carte si stie despre ce e vorba. Cei care ati facut-o, bravo voua. Cei
care nu, trebuie sa va apucati neaparat de ea.
Am auzit prima data de ea, spre rusinea
mea, in clasa a X- a de la o prietena de a mea, care nu tare era in pasiuniile
cititului; a spus ca acesta carte i-a schimbat perspectiva asupra lumii, si, of
course, asupra literaturii noastre romane. Am luat-o ca pe un lucru bun, si mai
ales ca pe un soc. Si totusi, de ce mi-a trebui atat de mult pana sa o citesc? Pentru
ca doar acum as fi putut intelege aceasta carte, pentru a-mi aminti de puterea
cuvintelor in favoarea dragostei.
Invitatie la vals este vorba despre o
iubire atat de pasionala, si atat de magica cum nu crezi ca ai mai intalnit
vreodata. Povestea celor doi tineri, si mai ales timpul mitic in care se
plaseaza este ceea ce-l face pe cititor sa dainuiasca intr-o pura magie. Pentru
ca acesta carte este o magie. Vraja care te invaluie din primul pasaj al
cartii, lumea care iti este descrisa… Imi era dor de o astfel de lume. Unde nu
predomina doar sexul, doar lacomia, doar uratenia sufletului si scopul
principal de a rani pe alti.
Acesta carte iti schimba perpectiva
gandirii asupra dragostei, si cel mai importat asupra geloziei. Iti prezinta o
gelozie, nu bolnavicioasa, ci contructiva. O gelozie care te face sa-ti doresti
sa ajuti oamenilor doar pentru a le arata ca tu poti. Tu esti capabil de
lucruri marete, chiar daca lucrurile
dintre noi odata prezente, nu mai sunt vesnice.
Am adorat acesta iubire. Am adorat
multitudinea de metafore si filozofie din declaratiile celor doi. Am adorat
aceasta iubire care iti ucide inima si sufletul.
Invitatie la vals ce ceea ce merita literatura
noastra romana.
Favorite quotes:
“Tarmul lumii pe care l-am parasit e mult
prea departe, si, chiar daca m-ar ademeni calea intoarsa, tot degeaba-i: nu mai
am putere sa vreau.”
“…pasiunile fug de lumina – lumina le
omoara.”
“ – Ce mai faci, domnule Petrican?
Acesta intrebare insotita de zambet a marcat
inceputul tragediei mele.”
“Ce e dragostea decat o taina pe care o
acund indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii?”
“Tu esti, Micaela, aceea pe care o caut
fara s-o gasesc? Aceea pe care o astept si nu vine? Aceea careia ii scriu si
nu-mi raspunde? Mi se pare ca te vad in toate femeiile si nu tea flu in
niciuna. Te simt cand prezenta, cand plecata – totusi mereu actuala. Daca
uneori te prind de mana, faptura ta se topeste ca un fulg de zapada…”
“Stiu ca mi-o vei inapoia. Nu-I nimic. Asta
e soarta scrisorilor mele. Imi ajunge s-o citesti. Si ai sa citesti zilnic de
acum inainte, luni, ani, ceea ce se petrece in sufletul meu, daca nu vii sa-mi
iei mainile sis a descoperi in ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sadit-o sip
e care nu poti s-o sfarami orice ai face, pentru ca e opera ta, nu a mea.”
“Numai lipsa unui obiect ori a unei finite care
ne-a apartinut odata ne pune in lumina adevaratul pret.”
“Mi se pare – imi spuneam – ca deocamdata
nu iubesc… decat iubirea.”
“O sarutam pe ochi, pe fata, pe gat, pe
umeri, cu frenezie smintita, parca mi-era frica sa nu se volatilizeze in aer ca
o intruchipare sintetica, iar eu sa raman pururi insetat de ea.”
“Pe o femeie o cuceresti usor, dar o
pastrezi cu greu.”
“Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decat
la o betie a simturilor, o sete capiata de faptura ei. Dup ace-mi potolesc
aceasta sete, sunt sigur c-o voi uita ca si cand izvorul ei miraculos nici n-ar
fi fost pe lume.”
“Intotdeuna indragostitii au o lumina
ciudata pe fata lor, care-l deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni.”
“- Asta-i prima sarutare pe Marea Neagra!
-As vrea sa ma
saruti pe toate marile pamantului!”
“Aici, in ochii
astia frumosi, locuieste puterea ta.”
“Ne trebuie o
capacitate de a suferi prea mare si nu stiu dac-o avem. De altfel, alesii
dragostei absolute sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile…”
“ Oricum – era de
preferat iadul cu o femeie desteapta, decat paradisul cu una proasta…”
“- La ce te gandesti?
-Cum as face sa ne salvam iubirea
de calaul ei, Timpul?”
“- Luminatia ta, mi-a spus, prosternandu-se ca in fata sultanului, creau
sa fac parte din haremul tau, eu fiind intotdeauna favorita ta…”
“Timpul curge uniform pentru toata lumea, ca apa unui rau. Numai ca
oamenii de pe mal nu merg la fel. Batranii se misca anevoie, raman mereu in
urma apei si de aceea li se pare ca timpul trece atat de repede. Noi, tinerii,
alegam vartos, lasand timpul mereu in urma noastra.”
“Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa
sarata a naufragiatului: cu cat bei, cu atat iti creste setea.”
“Inima unei femei nu se topeste chiar daca ai arunca-o la cuptoarele
soarelui, o lacrima insa o inmoaie.”
“Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea mintii ramane insa neatinsa:
nu s-a nascut acum hotul care s-o fure.”
“Pe cand noi, femeile, cand iubim, ne dam integral mistuindu-ne in asa
fel, incat nu ne ramane decat umbra celor ce a fost. Iata de ce prabusirea
noastra in lipsa coloanei vertebrale e asa de catastrofala.”
“Si inca ceva: trebuie sa stii ca nicio razbunare nu e mai cumplita ca
aceea ce izvoraste din dragoste.”
.jpg)
.jpg)
