Recenzie Stele fără galaxii de Monica Lebădă

Scrisa din perspectiva unui personaj relativ nou, "Stele fara galaxii" ne poarta printr-un caleicoscop de sentimente, de la neputinta, furie, revolta, remuscare, la descatusare, fericire si la diferitele nuante ale iubirii. Suspansul bine dozat si rasturnarile de situatie ne determina chiar sa ne intrebam daca personajele actioneaza intr-adevar dupa bunul plac sau daca pasii le sunt orchestrati din umbra, daca nu sunt decat niste pioni pe o imensa tabla de joc. 

    Pentru Anna si Kate, eforturile de a nu mai gravita in jurul enigmelor se concretizeaza intr-un drum initiatic. Prinse intr-o sala a oglinzilor in care pana si amintirile par distorsionate, cele doua incearca sa-si regaseasca sensul, dar oare se vor regasi vreodata una pe cealalta? Granitele dintre real si fantastic se estompeaza, dar exista intr-adevar viata dupa moarte? (Anca Anghel)

My opinion:

Impactul emoțional pe care poate să ți-l ofere o carte cred că contează cel mai mult pentru un cititor. Pentru că de cele mai multe ori citim pentru a fi mișcați, pentru a scăpa de lumea noastră și de tragediile din ea și a experimenta viața altora cu problemele lor care vrând nevrând mereu au o rezolvare, bună sau rea.

De cele mai multe ori am tendința să mă plâng de autenticitatea cărților și modul lor neoriginal de a aborda viața unui personaj. De cele mai multe ori autori se pierd pe drum, de cele mai multe ori noi, ca cititori, ne pierdem focusarea în carte și astfel ceea ce autorul vrea să transmită se pierde în abis. Nu știu ce gânduri a avut autoarea în momentul în care a decis ca această trilogie trebuie împărtășită lumii sau ce impact v-a avea aceasta asupra cititorilor. Și sincer, nici nu vreau să știu. Știu doar ce aceasta mi-a transmis mie; atâtea sentimente contradictorii, pe care simt că trebuie să le exploatez cu mai mare intesinsitate. Știți momentul acela când termini o carte, o pui jos și pur și simplu privești în gol încercând să cântărești sentimentele care te apasă, și apasă, trecând o saptămână, două, și simți că minte și sufletul tău s-au pierdut în aceea carte?! Și de aia se zice că nu e bine să îți împrumuți cărțile, deoarece te vei pierde încetul cu încetul.

Sfârșitul acesta de trilogie a reușit să miște din nou ceva in mine. Mereu am fost obișnuită ca ultima carte dintr-o serie să îmi ofere răspunsurile la întrebările mele nerostite. Nu m-am așteptat nici măcar o clipă ca acest ultim volum să se ocupe de poveste din perspectiva altui personaj, dar care, îți dai seama la un moment dat că este esențial în firul narativ al poveștii.

Circularitatea poveștii este dată de perspectia personajelor, chiar dacă ele se schimbă sunt atât de strâns legate între ele neputând să existe una fără cealaltă. Și nu îți dai seama de acest lucru decât la ultimul cuvânt aflat pe ultima pagină din ultimul volum al acestei trilogii. Iar aceasta este frumusețea cărților. Obscuritatea cu care acestea de învăluie și îți oferă cu fiecare pagină, cu fiecare cuvânt, cu fiecare volum câte un firicel de lumină reprezentând secretele ascunse care totuși sunt menite să fie ascunse, nepovestite, dar înțelese. Trilogia asta e secretul pe care autoarea ni-l oferă din cele mai adânci colțuri ale ființei ei și nu pretinde să îl împărtășim lumii întregi. Sau poate că vrea, dar ființa ta e atât de conectată de firul narativ încât simți că rupi o bucată din tine dacă dezvălui secretele ei unui novice fără să înțeleagă ce zici și despre ce vorbești.

E apreciat extrem de mult felul cum autoarea are darul de a se juca cu gândurile fiecărui personaj principal din fiecare volum. De această dată avem perspectiva unui personaj masculin, care la prima vedere scopul său e acela de a nara niște întâmplări petrecute în afara razei lui. Însă pe parcursul și sfârșitul trilogiei ne dăm seama că el este la fel de important ca și Nicole, personajul care a provocat toată această reacție în lanț. Monica Lebădă dă dovadă de o maturitatea în a le scrisului prin felul cum a reușit să concteze toate aceste puncte cheie pentru a oferi o poveste atât de complexă și simplă în același timp. Și asta doar pentru a vedea că viața nu e perfectă nici măcar în cărți, iar asta o face printre cărțile mele favorite din toate timpurile, doar pentru simplul fapt că realitatea e atât de îngropită în cărțile astea încât răbufnesc cu fiecare cuvânt citit.

Merită să fie citită de o lume întreagă, peste hotare și galaxii, merită să îi fie descoperite secretele și ținute bine ascuns în adâncurile ființei tale. Trilogia asta merită totul!

 Cartea are 340 de pagini, copertă peperback și a apărut la Editura Bibliophil și poate fi comandată de pe Libris.