Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?
My opinion:
Trebuie să recunosc că am decis să citesc cartea asta doar pentru simplul fapt ca mi-a dat o alură de Ana Mănescu, în sensul că am citit descrierea chiar dacă coperta m-a acaparat din prima secundă în care am pus ochii pe ea. De ce mi-a dat un deja-vu al autoarei AnaMănescu?! Well...
Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?
Cine cunoaște cât de cât scrierile Anei, va spune că asta parcă e scrisă de mâna ei. :) Dar, din păcate, am făcut o greșeală. Tot ce am citit din Sfârșitul nopții nu se compară cu Quasar, alter.ego. sau Stresul dintre orgasme. Îi lipsește fineațea Anei de a exprima niște sentimente atât de puternice de parcă o zână te face să îți pierzi mințile în cel mai dulce mod posibil. Dar... Există și un dar. Cartea Petronelei Rotar este opusul a tot ce am sperat eu să găsesc și a totului pe care îl căutam de multă vreme. Scrisul ei e opusul care conține o duritate care nu se exprimă în limbaj vulgar, ci pur si simplu prin cuvintele cele mai obișnuite. Petronela reprezintă acel demon de care ai nevoie în viața ta fără ca să îl fi cerut, ci apare ca pur și simplu și e automat de partea ta. Greșeala mea nu constă în faptul că am decis să citesc această carte. Greșeala mea constă în faptul că am comparat cele două autoare si am avut așteptări în a o gasi pe una în cealaltă, când ele sunt atât de diferite și totodată complementare.
Sfârșitul nopții reprezintă o carte de povești scurte, având scopul ați deschide ochii despre lumea din jurul tău în cele mai obijnuite cazuri și întâmplări. Aș putea să o descriu într-un singur cuvânt: REALITATE. Cred că este cea mai realistică carte pe care am citit-o anu asta și pe care o s-o citesc. E impresionant cum autoarea reușește să îți expună niște lecții de viață pe o simplă pagină de hârtie, într-un număr puțin de pagini. Parcă e diabolic, inuman și perfect în același timp. De parcă o poveste de viață a fost impregnată în acea filă cu scopul de a te deschide pe tine și de a-ti deschide toate simțurile, intensificându-le până te aduc la o stare de maximă conștientizare. Am avut câteva povești care m-au dărămat și în care mi-am regăsit familia, nu doar pe mine ca și personalitate. Așa că nu știu despre voi, dar când te regăsești printre rândurile și cuvintele unei cărți, cartea aia devine o parte din tine, pe care te gândești serios dacă să o împarți cu lumea din jurul tău: vreau sau nu să mp descopere și pe mine implicit oamenii în aceea carte, sau își vor da seama și de partea nevăzută prezentă în carte, care o reprezint eu?!
E prima carte pe care o experimentez de la această autoare și pot să spun cu maximă încredere că nu m-a dezamagit. A devenit una dintre autorii români pe care simt nevoie să îi descopăr în continuare și care merită să fie citiți de către toată România asta adolescentină. Și chiar peste hotare. Chiar dacă nu am știut până acuma, Petronela Rotar reprezintă și ea linia de forță a scriitoarealor din editura Herg Benet și cea a literaturii române contemporane. Și sunt sigură că această listă a mea, pentru că mă refer strict la lista mea, o să se mărească pe parcursul descoperirilor mele.
Sfârșitul nopții, pe lângă faptul că are o copertă superbă și merită să troneze în biblioteca ta, are un conținut care te va zdruncina cu realitatea pe care o emană, fiindu-ți imposibil să nu o deschizi, darămite să nu te îndrăgostești de ea.
Cartea are 170 de pagini, copertă paperback și poate fi comandată de pe site-ul Editurii Herg Benet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu