Recenzie Furia Rosie de Pierce Brown

În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.

„Ender, Katniss și acum Darrow." Scott Sigler
„O poveste gata să fie preluată de Hollywood, plină de acțiune și de emoție."
Publishers Weekly
„Bine ritmat, captivant, excelent scris - genul de roman pe care nu poți să-l lași jos. Abia aștept următorul volum."
Terry Brooks


My opinion:

Cartea asta s-a strecurat cu usurinta in topul meau de cele mai bune carti citite in anul acesta. Insa nu as fi considerat lucrul acesta citind primele 200 de pagini.
Eu sunt o persoana care pune mare pret pe sentimente si tind sa cred, ca o carte este buna daca iti ofera un stop de ceva care sa iti zdruncine atat sufletul cat si minte. Ceea aceasta poveste nu mi-a oferit de inceput. Si asta poate pentru ca se axeaza (dupa cum vom vedea in miezul actiunii) mai mult pe sentimentul razboinic, dur si rece, decat pe cel a ratiunii si al pacii. Si cum sa existe pace, cand noi, omenirea, dorim din ce in ce mau multa putere, fascinatie, bani si glorie pe seama celor buni, milosi care doresc o pace intre toti si toate. In primele pagini ale cartii ai o constructie si o introducere in acea lume noua, si poate ca de aia nu prea o sa va prinda in poveste sufletul. Dar nu renuntati, pentru aceea e prima etapa, primul test pe care trebuie sa il treceti pentru a intelege rolul ei.

Tind ca cred ca prin aceasta carte autorul ne ofera o noua perspectiva a lunii pe care noi o traim in acest moment si ca fiecare decizie e cauzatoare de ceva mai mare si rau decat ne putem imagina. Fiecare rautate atrage mai mult rau, iar cu rautate nu poti schimba lumea in bine, te poti schimba numai pe tine. Dar omenirea? Fiecare om are acelasi drepturi la orice doreste in viata. Si din pacate, ca si in realitate, si in carte, nu vom mai inatlni iubrea care ne salveaza pe toti, ci razboiul care pune capat tuturor.

Cartea impreumuta mult elemente din alte carti, cum ar fi Jocurile foamei, Divergent, Urzeala Tronurilor, si mie, mi-a oferit si un strop de cunoastere a Razboiului Troian. Insa Pierce Brown i-a cate putin din toate si reuseste sa le transpuna in propria sa maniera, in asa fel incat sa fomeze o poveste autentica. De cele mai multe ori, poveste utopica porneste de la premisa razboiului, dar are tendinta sa devieze axandu-se pe latura romantica a actiunii. Pentru ca de  cele mai mult ori, iubirea e cea care salveaza lume. Nu si in cazul Furiei Rosii. Scaparea nu o mai reprezinta iubirea, ci strict varsarea de sange in mod calculat si strategic. Cartea foloseste extrem de multa filosofie, ceea ce nu prea am intalnit in cartile de factura utopica. Iar asta e un prin bonus care diferenteaza cartea de restul cartilor amintite mai sus. Totodata este trist sa vezi o impartire a omenirii pe clase, sa descoperi o clasa a sclavilor care isi dau suflul vietii doar sa faca lumea una locuibila pentru toti si care nu cunosc adevarul puterii de sus, si anume ca lumea e perfect locuibila, dar cineva s-a decizi sa profite de pe urma acestora. ISTORIA SE REPETA!

Cred ca e pentru prima data cand nu imi pasa de personajul principal. I s-a oferit un scop si va face orice pentru a indeplini misiunea pe care acesta o are. Chiar da nu asa de destept ca orice personaj principal, abilitatile sale si gandirea sa strategica capata noi dimensiuni, si asa fel incat invata un lucru esential in a dobora puterea: ai nevoie de strategie, aliati si totodata prieteni, ci nu atat de multa furie de cat acesta dispune si pentru ceea ce e caracterizat in primele capitole ale dezvoltarii sale.
Imi place ca, cartii nu ii lipseste umorul in acest joc al mortii, ai Sevro a devenit unul din personajele mele favorite. Cred ca e singurul personaj favorit pe care il am in aceasta carte :D Sevro e genul de personaj care se foloseste de remarcile sale ironice, de purul sau caracter care ii permite sa triumfe in fata puterii.

Cartea cu siguranta trebuie citita si tot odata devorata, care ne supune gandirea, sufletul, ratiunea si inima la un test de cand lumea: Suntem sau nu egali? Ne iubim sau nu aproapele? Daca da, DEMONSTRATI ASTA!

Cartea are 480 de pagini, coperta hardcover si o puteti comanda de pe site-ul Editurii Paladin cu noua coperta.