Recenzie Otrava si pumnalul familiei Borgia de Alexandre Dumas

"Pe la sfârşitul secolului al XV-lea, adică în epoca în care începe această povestire, Piaţa Sfântului Petru din Roma era departe de a oferi aspectul grandios sub care se prezintă în zilele noastre celor care vin aici. Bazilica lui Constantin nu exista, iar cea pictată de Michelangello - o capodoperă a treizeci de papi, la care se lucrase trei secole şi pentru care se cheltuiseră două sute şaizeci de milioane - nu exista încă.

Deci, în 9 august 1492, întreaga Romă, începând de la Poarta Poporului şi până la Coliseum şi de la termele lui Diocleţian şi până la castelul San Angelo, părea să-şi fi dat întâlnire în această piaţă.

Mulţimea care adunase era atât de mare, încât umpluse toate străzile lăturalnice care porneau din centru aidoma razelor unei stele, semănând, privită se sus, cu un covor mişcător şi smălţat în zeci de culori, urcând în bazilică, aşezată pe pietre, agăţată de coloane, lipită de pereţi, stând în porţile sau la ferestrele caselor, atât de numeroasă şi de înghesuită, încât ai fi zis că fiecare fereastră este un zid de capete. Or, toată acea mulţime avea ochii aţintiţi asupra unui singur punct al Vaticanului. Căci în Vatican se afla închis conclavul şi, cum Inocenţiu al VIII-lea murise de şaisprezece zile, conclavul era pe care de a alege un nou papă."


My opinion:

De umpic de vreme am devenit obsedata de familia asta. Iar cand prietena mea m-a sunat sa imi spuna ca a gasit o carte despre familia Borgia… OMG! Ia-o, inainte sa o ia altcineva.

Nu stiu de ce, dar tot ce a facut familia asta mi se pare foarte interesant de descoperit si de citit. Mai ales ca sta asa intr-un con de umbra, pentru ca nu stim cu siguranta ce este adevarat si ce nu. Mi-ar fi placut sa traiesc in aceea perioada, sa pot afla cat mai multe despre ei.

Ma intriga, ma face sa vreau mai mult, si suprinzator nu mi se pare dezgustator ceea ce au facut pentru a ajunge in varf si a cunoaste gloria. Chiar daca pentru putin timp.

Acesta carte ne conduce pe drumul devenirii lui Rodrigo Borgia ca Papa al Romei. Si tot acest parcurs este surprins in carte, de la mituirea si cumpararea postului, pana la cuceririle lui Cesare Borgia, la crimele savarsite atat de tata, cat si de fiu, pana la utilizarea Lucrezei Borgia in scopuri personale. Orice carte ai citi despre acesta familie nu ai cum sa te plictisesti. Si sa vrei. Nu poti. Avem de la incest, la gelozie, la crime, cumparare, mituire. Avem de toate. Si asta savarsite de o singura familie.

 Este interesant sa descoperi cu cata usurinta se poate descotorosi Papa de oamenii care ii stau in cale, chiar  si de cei care nu ii stau deloc. Alexandru al VI-lea (numele luat de Rodrigo ca si Papa) nu avea scrupule in ceea ce privea otrava, banii si chiar femeile. A fost cunoscut mai mult pentru petrecerile si origiile care aveau loc in cadrul petrecerii, decat ca duhovnic si urmas al Sfantei Divini.

Si ce sa mai vorbesc despre Cesare, care era cunoscut pentru crumzimea si tenacitatea lui de a cucerii atat popoare, cat si femei. Iar daca nu le putea avea, la rapea. Mare lucru.

Multe zvonuri roiesc in jurul acestei familii, unii le iau apararea, alti ii judeca cu cea mai mare asprime. Eu? Ma bucur de povestile pe care acesta familie le-a construit, in asemnea hal, incat si dupa 500 de ani se mai vorbeste despre ea. Buna sau rea, eu o accept asa cum este. Istorie sau fictiune… ies cele mai bune povesti construite vreodata pe scheletul unei familii. Si cred ca asta este tot ce si-a dorit acesta familie. Ca peste o mie de ani, lumea inca sa vorbeasca despre ea, sa stie cine a fost Familia Borgia. :)

Cartea are 215 pagini, coperta paperback si o puteti comanda de pe site-ul Editurii Historia.

Favorite quotes:

„ – Dar, parinte, Florenta e libera. Florenta e fericita!

  "- Florenta e sclava. Florenta e saraca, raspunse Savonarola; nu mai are oameni de geniu, pentru ca dupa tine, Lorenzo, va veni la putere fiul tau, Pietro. Nu mai are bani, pentru ca cu banii republicii ai facut negot si ai sustinut maretia si stralucirea familiei tale. Nu mai are curaj, pentru ca i-ai inchis pe magistratii care vegheau la respectarea legilor tarii, nu mai are soldati, pentru ca ai destramat armata in asa masura incat, daca intr-o buna zi tara ar fi atacata de barbari, ar cadea precum zidurile Ierihonului doar la sunetul trambitelor acestora. Florenta nu mai are nimic, pentru ca toata puterea ei se afla in mainile familiei tale.”

„Uitarea este singurul leac pentru lucrurile pe care le-ai pierdut.”