Recenzie O moarte care nu dovedeste nimic de Anton Holban

„Tocmai imprevizibilitatea afectului il atrage si-l bulverseaza pe Sandu, imprevizibilitate recuperabila mai degraba romanele rusesti, unde intensitatea sentimentului se insoteste cu capriciul lui.
Cu romanele lui Holban sau ale lui Camil Petrescu, intram intr-o zona abisala a cuplului, a iubirii, unde camera de rezonanta o reprezinta literatura, devenita o oglinda in care se rasfrang toate emotiile si toate reflectiile.“ - Angelo Mitchievici


My opinion:

Mhh... Nu pot sa spun ca mi-a placut enorm de mult cartea asta, mai ales ca nu am citit numai primul mini roman din ea. A fost ok. E ceva unic ce-i drept, pe mine mai exact nu m-a incantat.

In majoritatea timpul m-a plctisit si daca nu eram obligata sa o citesc pentru scoala, o lasam balta.

Plus modul de desfasurare a actiunii si felul in care a fost scrisa. Nu zic ca nu ador descrieriile intr-o cartea, insa lipsa dialogului s-a facut simtit, mia ales in cazul meu.

Pe langa toate acestea, felul barbatului de a se comporta cu personajul feminin pentricipal a fost oribil. Pur si simplu isi batea joc de ea. Ne-a spus profu ca o sa avem o parerea gresita despre personaj daca nu citim si nuvelele, insa chiar nu-mi pasa. Nu asa te comporti cu persoana. Ori o iubesti, ori o lasi in pace. In fine... nu are rost sa dezbatem astea acuma.

Chiar si defectele acesta, pot sa spun ca a fost ceva interesant de citit. Mai ales cand descoperi un autor de care nu ai avut habar pana acum. Si ei,. E doar o cartea nu in plus, cu o poveste de retinut. Nu e mare lucru.

Asa ca, totusi eu zic sa o incercati, mai ales ca nu e lunga deloc (vreo 100 de pagini). Plus ca mai are inca 2 mini romane care am auzit ca sunt mult mai bune decat acesta. Anyway, niu pierdeti nimic daca o incercati. Asa ca, Enjoy!

Favorite quotes:

„Intodeauna inainte de a te desparti de cineva drag nu te pricepi sa-i vorbesti, tocmai pentru ca ai prea multe de spus.“

„Cum sa stiu adevarul asupra ei cand nu stiu adevarul asupra mea?“

„Sunt incapabil de dragoste proaspata, mereu reinceputa, cu toate ca mintea mea o viseaza intotdeauna.“

„Vreau sa-i pricep pe altii! Ma mir cum pot suporta sa tarai cu mine pretutindeni pe mine starinul. Si uneori acel strain e bland, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Si eu il port mereu cu mine.“

„A gusta moartea (cu spaima sau cu delicii, in orice caz, a fi impregnat de ea) este un talent special si oamenii talentati sunt rari.“

„Nu-ti plac astfel de conversatii? Dar inainte de toate tu esti o intelectual! Cum putea sa se impotriveasca fara ca sa pierd admiratia pentru ea?“

„Dar omul indragostit e intodeauna ridicol pentru cel calm. Cand celalat iti spune: Te las, cum sa fii mandru si sa nu te rogi: Nu pleca!“