Recenzie Adela de Garabet Ibraileanu

„Am citit putine romane mai impregnate de senzualitate decat Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat in Arca lui Noe «Jurnalul seducatorului». Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemanari, mai ales in masura in care amandoi cred intr-o mistica a iubirii, fara ca ea si in pofida lor insisi, sa excluda o puternica senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultati in a o recunoaste. Dar daca face efortul sa renunte la prejudecata scenelor «tari», de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pilda, ce incarcatura emotionala si fizica deopotriva are, in Adela, un sarut pus pe incheietura unei maini delicate de tanara femeie, acolo unde dantela manecii se sfarseste.“ - Nicolae Manolescu


My opinion:

Si am dat-o pe clasici. Mai ales pe cei romani. O sa aveţi parte de multe recenzii de astfel. Faculta ma oblige. Si nu-mi pare rău: D

Nu prea ştiam ce sa ma aştept de la acest roman. Si nu prea pot sa îl numesc un roman in sens larg al cuvântului, deoarece practic, se aseamănă cu o nuvela.

Am văzut de ceva timp cartea prin librarii si pe site-urile de specialitate, si m-a intrigat aşa de tare încât in vara acesta mi-am cumpărat-o cu gândul de a o citi cat de curant. Noroc ca a trebuit sa o citesc pentru şcoală, ca altfel nu cred ca o citeam de graba.

Mi-a plăcut enorm de mult Adela. Felul cum începe s-ar putea sa va deruteze umpic, insa pe parcursul acţiunii deveniţi atât de familiari cu povestea.

Acţiunea urmăreşte pasaje din jurnalul lui Emil Codrescu, de la momentul când acesta o revede din nou pe Adela, după trei ani de zile, dar si o parte a trecutului lui si cel al Adelei, mai precis, adolescenta lui Emil si copilăria Adelei.

Este interesant de văzut si de citit piedicile pe care Emil si le pune in ceea ce priveşte sentimentele lui puternice pentru "copila" Adela. Refuza sa o vadă ca pe o femeie, o femeia in toată puterea cuvântului, care ii este egala lui, si nu copila, cu care se juca acum multi, multi ani.

Nu vreau sa zic mai multe pentru ca sincer nu sunt multe de zis. Cartea acesta trebuie trăită, citita de ochiul tau si nu povestita ţie de altcineva. Pot doar sa spun ca e o capodopera nefiind necesar pentru scenele explicite de sex, sau ura si cearta pe care le întâlnim in cărţile din ziua de azi. E plăcut sa evadezi si sa explorezi o epoca diferita si noua pentru tine. Sentimentele omului sunt cele care contează, sunt cele care vrei sa fie explorate si nu sexul. Sexul sau certurile ar urâţii aceasta minunata carte. Aşa ca sper din tot sufletul sa o citiţi. Merita.

Cartea are 170 de pagini, coperta hardcover cu supracoperta si o puteti comada de pe site-ul editurii Litera.

Favorite quotes:

"Alteori, tot pe genunchii mei îşi liniştea păpuşa, care "plângea" cu desperare. Eu ii "mâncam" unul după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de ai ei, ca să-mi vadă in loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a desprins cu viziunea îngrozitoare, ii producea un acces de zgomotoasa ilaritate; îmi petreceam degetele prin cate un cârlionţ al parului ei blond si, când uitam sa ma ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei si aşteptă rezultatul cu ochii in ochii mei."

"Frumuseţea ei creştea cu fatalitatea evoluţiilor naturale."

"Femeia asta, care invita cu farmece copilăreşti la mistere tulburătoare, va face nefericirea multor imbecili..."

"Tristeţea - plutire pe un rău de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini si umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute si binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Si după câţiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasa, fara putinţa de oprire, intre maluri uniforme, într-o lumina sura si rece de toamna, spre apropiata prăpastie..."

"Femeia asta tânără si curioasa de viaţa si de stări sufleteşti ma scrutează necontenit, fara sa aibă aerul. Eu îmi îngroş cat se poate epiderma sufletului, s-o fac impermeabila. Dar cu femeile jocul e pierdut întotdeauna. Ele privesc in sufletul bărbatului ca într-o vitrina."

"E atât de femeie si copilăresc suava."

"Femeile insa nu citesc pentru expresie, ci pentru observaţiile despre viaţa, adică despre ele."

"Dar femeilor nu le place sa fie tratate ca nişte sanctuare, cu genuflexiuni si cădelniţări, chiar când tămâia e de cea mai buna calitate. Nu suntem sanctuare!"

"Ea nu ştie ce voluptate este a dărui unei femei, a-i da, a o face, prin actul acesta simbolic, putin a ta."

"Atingerea mâinii Adelei îmi răspândeşte in sânge si in suflet otrava."

"Rasul este expresia sufletului ei bun, zâmbetul - a inteligentei ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e acelaşi lucru."

"Ma întinereşte prin ceea ce simt pentru ea si pentru univers, devin decorul ei."

"O iubire provocata de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe; o iubire acordata ca un premiu pentru calităţile estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire."

"Si ce odihna pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te incanta fara să-ţi inspire nicio umbra de dorinţă."

"Estetica nu-l poate învinge durabil. Daca ar reuşi, ea ar fi un antidot al amorului: frumuseţea ar deservi femeia."