vineri, 1 august 2014

Recenzie Tabloul pierdut de Jonathan Harr


In 1992, o tanara studenta la Arte gaseste intr-o arhiva italiana obscura un indiciu care duce la descoperirea tabloului Prinderea lui Isus, o panza despre care se presupunea ca este pierduta de 200 de ani. Indiciul conduce spre un asezamant bisericesc din Irlanda, in centrul romanului fiind actiunea de restaurare a acestei capodopere a barocului italian. Cartea se poate citi in mai multe registre, ca un roman istoric sau ca un roman de arta, dar actiunea plina de suspans ne duce cu gandul la un thriller.



My opinion:



Si se pare ca mi-am descoperit o noua pasiune. Întotdeauna mi-a plăcut istoria, insa doar in cantităţi mici si nu disecata cum este in scoli. Urăsc istoria politica si nu cred ca o să-mi placa vreodată. Îmi place istoria unei persoane cunoscute, unui tablou, unei tari. Îmi plac la fel de mult miturile si ascunzişurile pe care istoria ne-o da. Iar citind acesta carte, mi-a amintit de ce ador atât de mult istoria măruntă, ca să-i zic aşa.

Am văzut acesta cartea săptămâna trecuta pe un raft la biblioteca oraşului, si nu m-am putut abţine sa nu o iau. Coperta e pur si simplu mirifica, iar daca nu citeşti cu atenţie titlul vei spune ca e o carte de religie. Ador coperţile celor de la Rao. Mereu coperta originala de sub supracoperta e aceeaşi cu cea de pe supracoperta. Absolut fantastica.

Nu am auzit mai nimic despre acesta carte. Nu am văzut pe nimeni sa vorbească despre acesta carte. Si sunt sigura ca multi dintre voi nu aţi citit acesta carte. Insa ma bucur ca am descoperit-o, si mai ales din întâmplare. A făcut citirea ei mult mai interesată si mai plăcută, ca si cum as fi descoperit ceva valoros si e de datoria mea sa împărtăşesc cu restul lumii descoperirea mea.

Nu pot sa spun ca sunt o fana înrăită a tablourilor. Îmi place tot ce este frumos si reprezintă frumos. Sunt fascinate de frumos, ca majoritatea omenirii. Daca pana acum nu am adorat istoria artei, ei, se pare ca acesta carte mi-a insuflat acesta pasiune. Este o adevărat placere sa înveţi si in acelaşi timp sa te bucuri de carte. Rar găseşti astfel de cărţi: care nu sunt plictisitoare, captivează atenţia, nu se bazează doar pe romantism si viaţa personala a unei persoane, ci pur si simplu pe istorie, si mai ales istoria artei.

Ceea este si mai fascinant si da un surplus de savoare cărţii, este locul unde acţiunea si şirul evenimentelor i-a parte. Sau mai bine zis locurile. Roma si Irlanda. Doua tari pline de istorie, doua tari care exprima atât de multa istorie prin clădirile, locurile, aşezământele prin care treci. Sunt doua tari care explodează de istorie si cultura. Mereu am adorat astfel de tari. Sunt cele mai importante pentru omenirea noastră. Pentru ca nu ne lăsa sa uitam trecutul, ceea ce câteodată e bine dar câteodată nu. In cazul de fata, trecut a fost necesar si care bine folositor. Fara el, n-ar fi existat astfel de cărţi.

Mi-a plăcut enorm de mult acesta carte, chiar daca la unele capitole mi-am plictisit putin. Bănuiesc ca vroiam ceva mai palpitant in acele capitole, insa îmi dau seama ca fara aceea plictiseala, nu îmi plăcea atât de mult marea de informaţie pe care am primit-o după. Primeşti informaţii atât despre personalitatea si viaţa lui Caravaggio, cat si despre istoria tablourilor sale si ce s-a ales de ele. Este un roman perfect care îmbina atât istoria cat si arta. E genul de istorie si arta potrivita pentru cultura ta generala. Aşa ca prinzi doi iepuri dintr-o lovitura: afli si despre istorie, dar si despre arta îmbogăţindu-ţi cultura generale.

Este un roman perfect care nu îşi are locul pentru dragoste si romanţe, si nici măcar nu îţi vei dorii asta. Fiecare personaj are parte de un final pe care aceştia şi-l doresc si care este potrivit pentru personalităţile lor. Recomand din suflet aceasta carte. Este plina de informaţie, scurta ca număr de pagini insa bogata in informaţie.

Carte are 220 pagini, coperta hardcover cu supracoperta si o găsiţi pe site-ul editurii Rao.

Favorite quotes:

“Un tablou e ca o fereastra spre trecut.”

“Si nici o copie, oricât de bun, nu poate dezvălui acele străfunduri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu