sâmbătă, 19 octombrie 2013

Recenzie Ziua in care mi-am ucis tatal

Ziua in care mi-am ucis tatal  de Mario Sabino


Ce culoare are un patricid ? La ce sunt buni tatii pe lumea asta ? Ce e Raul? La toate aceste intrebari etern umane incearca sa raspunda naratorul fara nume din romanul lui Mario Sabino. Sa fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibila cheie de interpretare a faptelor sale ? Si daca este, in ce masura o conceptie filozofica sau credinta personala poate justifica o crima, orice crima, nu doar uciderea tatalui ?



My opinion:


Chiar nu stiam de cartea acesta.Cred ca am vazut-o la cineva pe blog si spunea ca e asa superba.Minunata chiar.Am ramas suprinsa mai ales din cauza titlului.Iar pe mine primul lucru care ma atrage la o carte este tilul sau coperta.Sau amandoua.De data aceasta a fost doar tilul.



Insa eram putin sceptica,pentru ca am mai intalnit carti care aveau tilul asa de interesant si cartea era total diferita.Insa aceasta chiar m-a surprins.Si sa nu credeti ca,daca are un tilul atat de creepy cartea este la fel.



Nu cred ca am citit vreo carte pana acum la fel ca acesta.E frumoasa si nu cred ca multa lume ar intelege ceva din ea.Da,e vorba despre cineva care isi omora tatal.Iar cartea ne prezinta toate aceste evenimente care au dus la aceasta „izbavire” a tatalui.Este mai degraba o carte intelectula decat una horror,si credeti-ma,cu un tata la fel ca acesta si eu as fi facut la fel.



In orice caz,cartea este superba si ma bucur enorm de mult ca a aparut si la noi si am avut privilegiul de a o citi.



Cartea are 161 pagini,format 110x180,carte brosata si o puteti comanda de pe site-ul editurii Humanitas.

Un comentariu:

  1. Mulţumesc pentru opinie! Chiar aveam nevoie de una. Cred că o voi lua şi eu :-?.

    RăspundețiȘtergere